Durerile de limbă. Principalele cauze, efecte și metode de tratament

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

 

Limba este un prieten de nădejde, care e aproape de noi în mai toate activitățile pe care le desfășurăm zilnic. Pentru a ne face simțită prezența și vocea, o utilizăm în procesul vorbirii. Ea e cea care ne ajută în timpul alimentării, garantând pătrunderea în organism a nutrienților necesari. Și tot limba e cea prin intermediul căreia percepem gusturile, grație zonelor sensibile la anumite senzații gustative pe care le conține (vârful percepe gustul dulce și sărat, părțile laterale – pe cel acru, iar partea din spate – gustul amar).

Dar lista de motive pentru care ar trebui să ne preocupe o durere în regiunea limbii nu se termină aici. Suferința resimțită pe suprafața organului musculos mobil al cavității bucale poate fi un semnal de alarmă, care anunță prezența unor boli. În majoritatea situațiilor, din fericire, nu e vorba de ceva grav. Însă faptul că folosim limba în mod constant, face din orice afecțiune apărută la nivelul ei o stare inconfortabilă și indezirabilă.

Care boli pot afecta limba, cauzând durere?

Durerile resimțite la nivelul limbii pot transmite informații cu privire la sănătatea noastră. Deloc întâmplător, încă din vechime, limba a fost privită ca un fel de barometru, hartă, ba chiar oglindă a stării organismului. Printre principalele trei boli pe care o durere a limbii le poate prevesti se numără:

–          Candidoza bucală. Cunoscută și sub termenul medical de “candidoză orofaringiană”, aceasta este o infecție care apare la nivelul limbii, gurii și gâtului prin intermediul unei ciuperci – Candida.Ciuperca este prezentă la nivelul gurii și mucoaselor tuturor însă, în urma unor factori favorizanți, ea se poate înmulți excesiv, invadând țesuturile cavității bucale și provocând boala. Un sistem imunitar deficitar este principalul factor de risc. Victimele predilecte sunt nou-născuții sau vârstnicii. În mod normal, se vindecă ușor.

–          Lichenul plan. Afecțiune cutanată inflamatorie, lichenul plan nu este nici infecțios, nici contagios, dar îi poate cauza celui bolnav în afară de prurit (mâncărime), iritație sau modificări unghiale și inflamații sau senzații de arsură, în cazul în care sunt afectate mucoasele, de obicei – cea bucală. Cauzele pot fi identificate în reacțiile imune sau alergice la un medicament sau substanță chimică. Printre pacienții diagnosticați cu lichenul plan se numără de obicei persoanele cu vârsta cuprinsă între 40-50 de ani, cu precădere cele de sex feminin sau cei care au hepatita C. La nivel mondial, 1% din populație suferă de această boală.

–          Cancer de limbă. Una dintre cele mai frecvente forme de malignitate orală, cancerul limbii reprezintă o problemă serioasă, cauzând anual moartea a mii de pacienți. Durerile și dificultățile resimțite în timpul tentativelor de a înghiți se numără printre cele mai importante semne ale sale. Fumatul, alcoolul, anemia sau anaclorhidria (absență a acidului clorhidric din sucul gastric) apar în statisticile medicale drept factori declanșatori. Cancerul de limbă afectează mai des bărbații decât femeile. În Europa, această formă de boală reprezintă 5% din toate cazurile de cancer înregistrate.

Cum știm dacă avem sau nu o limbă sănătoasă?

Principalul semn îl constituie culoarea. Știați că limba poate fi roz, roșie, albă sau neagră? Care însă este culoarea cea bună?

Conform specialiștilor, o limbă sănătoasă are o culoare roz și este umedă. În anumite cazuri, poate prezenta o peliculă albicioasă la suprafață, care se formează în urma unei acumulări de celule moarte și reziduuri. Aceste depuneri pot fi ușor îndepărtate la răzuire. Atenție însă! În cazul în care stratul alb nu poate fi îndepărtat, un colorit parțial sau total al limbii în alb e semn de leucoplazie. Pete albicioase pot apărea și pe gingii, interiorul obrajilor sau faringe. Deși nu reprezintă o afecțiune periculoasă, leucoplazia sau “limba albă” or “limba încărcată” după cum mai este cunoscută patologia, poate degenera în cancer, multe cancere ale cavității bucale apărând în proxemitatea zonelor afectate-n acest mod.

Rozul intens, roșiatic, se încadrează și el în categoria nuanțelor anormale, putând semnala prezența a două boli diferite. În primul caz vorbim de eritroplazie, dermatoză pe mucoase, sub formă de pete roșii, lucitoare, nedureroase, care se transformă de obicei într-un epiteliom (tumoare malignă a epiteliului). Această boală este extrem de rară iar leziunile pe care le produce nu mai pot fi îndepărtate. Altfel, se aseamănă cu leucoplazia, dacă facem abstracție de culoare. În al doilea caz când putem vorbi de o roșeață anormală a limbii este “limba geografică”. Numele atât de ciudat se trage de la forma de hartă care se formează la suprafața limbii, odată cu dezvoltarea mai multor formațiuni de puncte roșii și, uneori, a unei margini albe în diferite zone ale limbii.

În seria anomaliilor mai poate fi inclusă și “limba neagră păroasă”. Deși aspectul e departe de a fi plăcut, partea bună e că o limbă neagră nu ne aduce și zile negre, putând fi tratată. În asemenea situații, unele papile gustative ale limbii devin lungi, oferind din plin bacteriilor spațiu pentru a se instala. Când numărul bacteriilor crește, limba capătă o nuanță întunecată, negricioasă, iar papilele gustative crescute în exces capătă aspectul unor fire de păr.

Micile variații în textura limbii pot fi considerate de asemenea normale. O limbă uscată și aspră poate fi însă un semn de xerostomie – situaţie în care nu există suficientă salivă pentru a păstra gura umedă. Sindromul mai este cunoscut și sub denumirea de “gură uscată”.

Putem ghici afecțiunea de care suferim în funcție de zona în care resimțim durerea pe limbă?

În mod surprinzător, putem să intuim ce regiune sau organ al corpului este afectat, în funcție de porțiunea limbii în care acuzăm dureri. Tot ce trebuie să facem este să aruncăm un ochi în tratatele de medicină chineză. Conform acestora, fiecărei zone ale limbii, îi corespunde un anumit organ sau funcție a corpului:

–          Vârful limbii este strâns legat de sistemul cardiovascular, compus din inimă și vasele de sânge (arterele, venele și capilarele). În caz de stres sau anxietate, senzațiile se vor materializa prin pete roșii sau crăpături dureroase în vârful limbii, iar hipertensiunea va genera o senzație de fierbințeală în vârful organului musculos al cavității mucale.

–          Zona din spatele vârfului limbii corespunde sistemului respirator și celui imunitar. Înroșirea sau apariția unor pete roșii vorbește de posibile infecții respiratorii iar paloarea – de o deficiență la nivelul sistemului imunitar.

  • Centrul limbii e corelat cu sistemul digestiv (stomac, splină, pancreas, intestine). Dureri în această regiune și schimbări de culoare reflectă probleme digestive incipiente.
  • Zonele laterale ale limbii transmit informații legate de funcționarea ficatului și a vezicii biliare. Din nou, dureri însoțite de pete de diverse culori, precum albastru-verzui sau roșiatic, poate semnaliza, în primul caz, probleme grave ale celor două organe, iar într-al doilea caz: o lipsă de energie înregistrată la nivelul acestora.
  • Spatele limbii vorbește despre starea glandelor sexuale și hormonale. Un strat dens gălbui, înregistrat pe limba femeilor, poate fi o infecție a vezicii urinare.

Cum tratăm durerile limbii?

În cazul în care limba își schimbă aspectul (culoarea/textura/dimensiune etc.) și resimțim dureri, putem încerca la domiciliu următoarele remedii:

  • Ceai de sânziene. În mitologia românească, sânzienele sunt zâne bune din clasa ielelor. În “mitologia limbii”, acestea sunt niște plante care se pot dovedi utile pentru a reduce starea de disconfort resimțită în cavitatea bucală din cauza limbii. Se vor infuza timp de două minute, în 250 ml de apă clocotită, o linguriță de sânziene. Se poate administra sub formă de gargară sau băută de 3 ori pe zi.
  • Ceaiul din petale de trandafir și dulceață. Infuzia care se obține după același procedeu ca și în cazul florilor de sânziene, poate avea efecte remarcabile în cazul durerilor limbii. Grație conținutului de uleiuri eterice, trandafirul de dulceață are proprietăți sntiseptice, antiinflamatorii, antihemoragice și cicatrizante.
  • Ceai de nalbă. Nalba este o plantă erbacee. Sub formă de ceai, preparat dintr-o linguriță de plante și 250 ml de apă, infuzat 2 minute, ea poate contribui la atenuarea durerilor resimțite în cavitatea bucală, fiind un calmant extraordinar.
  • Tumericul (Curcuma longa). Planta, înrudită cu ghimbirul, are proprietăți antibacteriene și antifungice. Pudra obținută din rădăcina tumericului și utilizată pentru clătirea gurii poate preveni stratul alb, inestetic, al limbii dar și respirația urât mirositoare, constituind astfel o soluție preventivă pentru apariția unor boli ca leocuplazia și eventualelor dureri pe care acestea le pot genera. În același context mai puteți utiliza: apa cu sare, bicarbonatul de sodiu amestecat cu lămâie, usturoiul, sucul de lime sau glicerina.

În cazul candidozei bucale se recomandă:

  • – Ceaiurile de gălbenele, soc, mușețel, scorțișoară, cuișoare sau chimen;
  • – Tinctura de Echinaceea;
  • – Uleiul de levănțică, uleiul arborelui de ceai sau uleiul de smirnă (2-3 picături diluate în apă, administrate de 3 ori pe zi);
  • – Capsule cu usturoi;
  • – Pulbere de obligeană (plantă originară din Asia de Sud. Se recomandă câte 2-3 lingurițe administrate în decursul a 2 săptămâni).

A se evita:

  • – Dulciurile (prăjituri, bomboane, ciocolată, înghețată);
  • – Cartofii și pastele făinoase;
  • – Produsele procesate/ fast-food;
  • – Alimentele acidulate;

Contra lichenului plan, pe lista tratamentelor naturiste pot fi incluse:

  • Gelul de aloe vera;
  • Pasta de ovăz cu apă;
  • Pasta de turmeric cu apă;
  • Ulei de tea tree diluat cu apă;
  • Amestecuri de ierburi (muguri de mesteacăn, flori de soc, sunătoare, frunze de urzică și boabe de ienupăr).

Primele 4 soluții menționate de aplică local.

A se evita:

  • Chinina și Chinidina (alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină);
  • Captoprilul (medicament folosit în tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficienței cardiace congestive și a nefropatiei diabetice).

 

 

 

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *